Înainte ca Ilfovul să fie surprins în mii de fotografii, o parte din identitatea sa era deja desenată. Nu pe hârtie, ci pe pânză, cu acul și firul.
Portul popular din Ilfov păstrează urmele unei lumi în care hainele aveau și rolul de a transmite mai departe modele, tehnici și elemente ale identității locale.
Cămășile, fotele și zăvelcile erau împodobite cu motive geometrice și florale stilizate. Culorile și repetiția formelor dădeau fiecărei piese un caracter aparte.
În spatele frumuseții lor se afla însă și o formă de continuitate. Meșteșugul era învățat în familie și transmis de la o generație la alta.
Cusăturile tradiționale, o formă de memorie
Tradiția a găsit întotdeauna moduri diferite prin care să supraviețuiască.
Uneori a rămas într-un cântec sau într-o poveste. Alteori s-a păstrat într-un obicei sau într-un meșteșug deprins de la cei mai în vârstă.
Cusăturile tradiționale fac parte din această moștenire.
Femeile învățau tehnicile privind și lucrând alături de mame sau bunici. Modelele puteau trece astfel dintr-o familie în alta și de la o generație la următoarea.
Odată cu ele se transmiteau priceperea, răbdarea și un anumit mod de a înțelege frumosul.
Motivele care decorau portul popular din Ilfov
Vechile reprezentări ale costumului popular ne permit astăzi să observăm bogăția decorului textil.
Pe piese apar motive geometrice, elemente florale stilizate, linii și forme repetitive. Compozițiile sunt construite cu atenție, iar simetria are un rol important.
Roșul, negrul, verdele și nuanțele de ocru se întâlnesc pe aceeași pânză. Împreună creează ritm și dau personalitate pieselor vestimentare.
Privite astăzi, aceste modele sunt și documente vizuale. Ele ne ajută să descoperim o parte din cultura materială a comunităților de altădată.
De la mamă la fiică, tradiția mergea mai departe
În lumea tradițională, realizarea unei piese vestimentare presupunea timp și îndemânare.
Cunoașterea nu venea din manuale. Era dobândită prin observație, exercițiu și lucru alături de alte femei.
Un model putea fi preluat și apoi adaptat. Fiecare generație păstra ceva din ceea ce primise și ducea meșteșugul mai departe.
Astfel, o cămașă sau o fotă devenea mai mult decât un obiect vestimentar. Era rezultatul unei experiențe transmise în timp.
„Țărancă din Ilfov. Muntenia”, o imagine păstrată din 1939
O mărturie importantă despre portul popular din Ilfov apare în lucrarea Portul Popular Românesc, semnată de Alexandrina Enăchescu Cantemir și publicată la Craiova, în 1939.
Planșa 55, intitulată „Țărancă din Ilfov. Muntenia”, păstrează imaginea unui costum tradițional feminin din această zonă.
O astfel de reprezentare are astăzi o valoare care depășește frumusețea imaginii. Ea ne oferă posibilitatea de a observa detalii vestimentare dintr-o perioadă în care portul tradițional făcea încă parte din viața comunităților.
Este, în același timp, o fereastră către Ilfovul de altădată.
De ce merită cercetate vechile cusături din Ilfov
Nu toate semnele păstrate pe textile își mai dezvăluie astăzi cu ușurință înțelesurile.
Unele modele au continuat să fie reproduse. Altele s-au pierdut sau au rămas doar în colecții, cărți și imagini de arhivă.
Tocmai de aceea, documentarea lor este importantă.
Cercetarea portului popular poate contribui la înțelegerea patrimoniului local. În același timp, poate readuce în atenție tehnici și modele care riscă să fie uitate.
TRADIȚIE – „De unde venim.”
Tradiția nu înseamnă doar păstrarea unor obiecte vechi. Înseamnă și înțelegerea poveștilor pe care acestea le poartă.
În portul popular din Ilfov putem vedea astăzi migala unor generații de femei. Putem observa gustul lor pentru culoare, ordine și simetrie. Dar, mai ales, putem descoperi continuitatea.
Fiecare model transmis mai departe a devenit o verigă între generații.
Pentru că tradiția este și despre ceea ce trecutul a reușit să lase în mâinile noastre.
Iar atunci când alegem să privim, să înțelegem și să păstrăm, firul nu se rupe.
Sursa imaginii: Alexandrina Enăchescu Cantemir, „Portul Popular Românesc”, Craiova, 1939 – „Țărancă din Ilfov. Muntenia”, planșa 55.
